Ziua alegerilor

E dimineața Minunilor făcătoare de Minuni și am o datorie de făcut, pe care o au și alți datornici față de Patrie. Doar trebuie să realizez că cea din urmă nu este cu nimic datoare în fața mea.
Azi! Azi și nu Mâine! Și nici chiar Poimâine! Azi...Adică ziua după ieri. E adunarea cea mare în Capitala țării mele care m-a crescut în crescătoriile ei.
Am primit o invitație într-un plic plin cu patriotism și naționalism, ca pe timpurile bune. Și mesajul ei îmi zice că trebuie să-mi las mama pe o bucată de "vreme multă", ca să mișc Carul Progresului din ogradă. Căci vorba marelui Teddy Primaru': "Dacă miști caru', miști și calul, iar dacă nu se mișcă calul, înseamnă că calul nu e înhamat la car". Genial Om...A trăit puțin, dar BINE. Mai rari așa primari ca Teddy Primaru'!
Și iată că aduc vestea nenorocită sufletului de plumb: “Mamă, îți mulțumesc pentru micul dejun, dar eu mă duc. Da! Mă duc și nu mă ruga să nu mă duc, căci se poate duce lumea de râpa fără dusul meu”.
Și mă pornesc la Chișinău, cu o căruță și un cal rău. Pe drum mă gândeam la plicul ăla care-mi venise. Era vorba de:
1. Casa văruită după ce a fost arsă cu mare ardoare și entuziasm de Copiii Patriei...
2. Ograda pieței înverzită de Partidul Stejărel, finanțat de ogrăzi pline cu verdețuri...
3. Busuiocul din grinda etajului 3, prin care privea portretul omului Volodea...
Și mi-am dat seama că nu sunt eu cel care poate scrie destine. Fie ce-a fi. Că doar expediatorul invitației este cel care vrea să-mi distrugă carul și să-mi ucidă calul la Chișinău!
Când am revenit acasă, după o “bucăţică mare” de vreme, am găsit-o pe mama pe prispa casei. M-a salutat. Și m-am convins, precum o fac din 4 în 4 ani: Numai ea știe să-mi asculte grijile …Numai ea…


*Căruța reprezintă țara, iar Calul - speranța ce moare. Expediatorul: fosta și actuala guvernare etc.