Să-ți ajungi ție însuți

“Nu prea suntem învăţaţi să fim noi înşine“, spunea Rene de Lassus. Iar un alt om înțelept spunea că: “Adevărul te va elibera, dar mai întâi te va enerva la culme”.
Ne petrecem anii copilăriei şi adolescenţei învăţând cum să fim „în rând cu lumea”. Odată deveniţi adulţi însă, ni se cere să fim noi înşine. În cele mai multe profesii cu cât eşti mai tu însuţi, cu atât eşti mai apreciat.
A-ți ajunge ție însuți înseamnă să-ți cunoști şi exprimi unicitatea în raporturile cu ceilalţi, respectând în acelaşi timp dreptul lor la propria viziune despre lume. Înseamnă să-ti asumi propriul adevăr şi să îl afirmi în lume, fără ca prin aceasta să încalci adevărul altcuiva. Mai înseamnă să conştientizezi calităţile şi să le transpui în faptă. Cu alte cuvinte, după ce toate dorinţele s-au împlinit rămâne nevoia de a fi tu insuti, de a scoate la iveală calităţile de care dispui. Un muzician trebuie să facă muzică, un artist trebuie să picteze, un poet trebuie să scrie, dacă vor să fie împăcaţi cu sine. Ceea ce un om poate fi, aceea trebuie să fie.
Este dorinţa omului de împlinire, tendinţa de a deveni ceea ce este de fapt în potenţialul său: a deveni tot ceea ce poate deveni. Aceasta pentru că fiecare dintre noi aduce în lume ceva ce nimeni altcineva nu poate exprima. Şi pentru a simţi că ne trăim cu adevărat viaţa este esenţial să aflăm care e darul nostru unic: ceva la care suntem foarte buni şi care aduce celorlalţi un folos, o valoare constructivă.
Nu e nevoie să fii un mare erou sau o celebritate. Ci doar să conştientizezi şi să exprimi unicitatea sufletului tău. Dincolo de toate rănile pe care ţi le-a produs viaţa, dincolo de toate măştile pe care le-ai adoptat, ai un dar pe care eşti dator (faţă de tine) să îl împărtăşeşti celorlalţi.
Ești însuți atunci când nu te prefaci, când ai încredere în tine, impui respect, n-ai nevoie de măști.
Oamenii care sunt ei înșiși se definesc mai mult prin ceea ce sunt, decât prin ceea ce au; sunt fericiţi şi împliniţi, pentru că împlinirea lor sufletească depinde mai puţin de ce e în exterior; sunt realişti şi nu se tem de necunoscut, pe care îl tratează chiar cu o vie curiozitate; au o abilitate superioară de a raţiona şi de a simţi adevărul; acceptă propria fiinţă, pe ceilalţi, împrejurările şi lumea ca întreg aşa cum sunt; sunt deschişi să înveţe de la oricine; sunt spontani şi nu au inhibiţii inutile; pot rămâne singuri fără a se simţi singuri; se ghidează după simţul lor interior; nu le place să înghită informaţiile gata digerate; sunt autonomi şi independenţi în viaţă, ca şi în gândire; rezistă conformismului şi prejudecăţilor; îşi determină singuri comportamentul şi le place să-şi formeze propriile păreri asupra oamenilor şi evenimentelor; au o inteligenţă emoţională înnăscută şi nu simt nevoia să se învinovăţească sau să se ruşineze de ceva; munca lor se leagă de ceea ce se pricep cel mai mult; dorinţele lor sunt în perfect acord cu raţiunea; trăiesc clipa, se bucură de viaţă. Acești oameni sunt conştienţi de unicitatea lor pe care o manifestă în tot ce fac; sunt creativi, originali, dezinhibaţi şi valoroşi, datorită percepţiei lor rapide a ceea ce este real şi adevărat. Ei pot râde de ei înşişi, dar nu fac glume care să-i rănească pe ceilalţi; caută permanent dezvoltarea personală; sunt conştienţi de scopurile lor fundamentale în viaţă şi se dedică pentru împlinirea lor; au o demnitate bine conturată pe care şi-o păstrează chiar şi în mijlocul confuziei sau situaţiilor nefericite de viaţă, rămânând în acelaşi timp obiectivi; sunt mai maturi decât cei care se consideră maturi prin atitudini și mai copilăroși decât copiii însăși.
Ca să te regasești în această listă, trebuie să știi adevărul despre tine, să știi exact situația în care te afli ca să-ți dai seama ce trebuie să faci, pentru că de cele mai multe ori noi răspundem cu ceea ce credem că ceilalti vor să audă.